Otorinolaringologia
Otorinolaringologia (ORL) este acea disciplina medico-chirurgicala care se ocupa de diagnosticul, tratamentul si profilaxia (prevenirea) maladiilor nasului, sinusurilor, gatului si urechii.
Specialitatea se adreseaza atat adultilor cat si copiilor de toate varstele si cuprinde mai multe ramuri care delimiteaza domeniul acesteia.
Ramurile specialitatii sunt:
- rinologia – care se ocupa de bolile nasului si sinusurilor, cat si a rinofaringelui ( zona a faringelui situata “in spatele nasului”)
- faringologia – care se ocupa de afectiunile orofaringelui ( zona situata in spatele limbii ce include si amigdalele palatine) si ale hipofaringelui (regiunea situata sub orofaringe, de la nivelul bazei de limba si pana la gura esofagului – regiune foarte importanta in actul deglutitiei -“inghititul”)
- laringologia – se ocupa de bolile laringelui, organ cu o deosebita importanta in fonatie (vorbit, cantat) si respiratie
- otologia – ramura a ORL ce se ocupa de afectiunile urechii si a structurilor aferente (ureche externa, ureche medie, ureche interna, inclusiv afectiunile sistemului vestibular- responsabil cu echilibrul – generatoare de vertij – “ameteli”
De asemenea, diagnosticul si tratamentul bolilor regiunii cervicofaciale (regiunea externa a capului si gatului) intra in apanajul ORL-ului.
Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca toate aceste ramuri ale specialitatii si diferitele boli interesate cat si consecintele acestora, sunt de cele mai multe ori interconectate, facand astfel abordarea individuala, pe un singur organ, de cele mai multe imposibila, cu alte cuvinte in ceea ce priveste ORL-ul, o afectiune intr-o anumita zona poate avea urmari si sa determine afectiuni in alte regiuni.
Afectiunile ORL apar la toate varstele de la nou nascut pana la varstnic, evident, unele din ele fiind specific unor categorii de varsta (ex: infectiile acute ale cailor respiratorii si otita seroasa fiind specifice copiilor; deviatia de sept si rinita cronica – la adultii tineri si de varsta medie; hipoacuzia neurosenzoriala sau rinofaringita atrofica esta intalnita cel mai frecvent la varstnic).
Consultatia ORL incepe de obicei cu anamneza (o scurta discutie cu pacientul, sau, in cazul copiilor mici, cu parintii sau apartinatorul legal, care culege informatii despre motivele prezentarii la medic), continua cu examinarea ORL care cuprinde in primul rand inspectia regiunii capului si gatului si apoi examinarea propriu-zisa a organelor din sfera specialitatii (nas, gat, urechi). Ulterior, examinarea poate fi completata de asa-anumitele investigatii paraclinice- audiograma, timpanograma, endoscopie, radiografii, examen computer-tomografic….etc, care completeaza examenul clinic ORL in vederea unui diagnostic cat mai corect.
De cele mai multe ori prezentarea la medicul specialist ORL, pentru consultatie, nu necesita o pregatire speciala a pacientului in prealabil.
Sunt cazuri care necesita recoltarea analizelor de sange in vederea stabilirii unui diagnostic, moment in care pacientul va fi instruit sa indeplineasca niste conditii minime, cum ar fi sa nu manance sau sa nu bea nimic in dimineata respectiva, sau chiar sa nu se fi spalat pe dinti in acea dimineata (in cazul recoltarii exudatului faringian).
In prezent, chiar daca examinarea clasica, clinica, simpla isi pastreaza importanta deosebita, un rol deosebit o au investigatiile paraclinice modern, fara de care de cele mai multe ori diagnosticul unor afectiuni devine dificil si care au cunoscut o evolutie exponentiala in ultimii ani.